Crăciun 2023

Sărbătoarea Nașterii Domnului ar trebui să fie prilej de pașnică celebrare. Dar când văd inepții de moși Crăciuni aduși cu elicopterul militar pe aeroportul din Otopeni mă apucă tot felul de spume. Ce mai înțelege omul de azi din această sărbătoare? Un moș aducător de consumiste daruri unor copii care nu au habar pe ce lume trăiesc și ce-și mai pot dori de la moș? Ce produse? Un moș pașnic coborând dintr-un elicopter de asalt? Contradictio in terminis. Dinamitare a valorilor într-o lume măcinată de boli, dezbinare și răboaie. De asta avem nevoie? De colinde deșănțate din care a dispărut orice urmă de sacru? Nu știu alții cum sunt, scria Ion Creangă, dar eu când mă gândesc la Crăciunul din copilărie, când măgarul și securistul de Moș Gerilă mai era și sărac pe deasupra, dar era loc de un Moș Crăciun care mai făcea rost, stând la cozi, de câte o portocală sau o banană. De un moș care avea timp să împletească o pereche de ciorapi de lână cu o croșetă de lemn sau de un fular, o căciulă sau o pereche de mănuși, pentru a le lăsa sub pom pe când pruncii erau distrași prin celelalte camere ale casei. Moșul era discret, nu se plimba cu zgomotoasele elicoptere de asalt. Iar satul era inundat de cânt duios de colinde, unic sunet al libertății într-o țară betonată de imbecilitate și ateism... Și apoi, liturghia de la miezul nopții pregătită, dichisită, cu biserica enormă umplută până la refuz de oameni și de cântecele Madrigalului local, dar rafinat... Și nu ieșeai din biserică aidoma unui măgar altoit, ci mai întâi mergeai să te rogi lângă Betlehemul pregătit de ministranți cu mușchi adus din pădure și cu statuia Sfintei Fecioare, a Sfântului Iosif și a pruncului Isus atent și frumos înconjurate de lumini și oi și păstori... Și te rugai pentru mama și pentru tata și pentru vreun frățior sau surioară abia veniți în familie... Și era gust de libertate și de pace, nu doar de cozonaci... Și era o liniște caldă și muzicală, iar lumea își oprea iureșul pentru o vreme lentă și ușoară și simplă. Iar lacrimile de admirație și empatie puteau coborî puțin parcă prea calde și puțin sărate, dar pline de pace. Și liniștea aceea sufletească părea de nefurat, de neînchis, de neîngrădit de nepângărit. Era și gata. Nostalgie? Da. Dar nu e nostalgia vremurilor acelora în care încă mai ningea pentru a acoperi mizeria pământească și lumească și ateist-științifică. Ci dorul după acea muzică a păcii, a tihnei și odihnei sufletești, a căldurii umane ce nu asmute oameni buni pe unii împotriva celorlalți, ce nu transformă frați de sânge în fratricizi, ce nu-l lasă pe consumistul de moș să se dea cu elicoptere de război. De vremuri când divinul Prunc poate topi orice dușmănie, anxietate și neiertare, când Fecioara păcii cu ochi blânzi se poate pudic bucura de el și de noi. Sfântă nostalgie. Sfânt și sfâșietor dor.

Paşte...

L-am lăsat singur şi ne-am simţit singuri… Nu vă temeţi!

„Nepricepuţi şi greoi la inimă!” Nu îi şade bine lui Isus să dea cu ucenicii de pământ. Cu atât mai puţin înviat fiind. Totuşi, cu cei doi, în drum spre Emaus, suntem şi noi pe cale, cu inima arzândă, ascultându-l cum ne şopteşte. E grea coborârea până la pacea din simplitatea şi gingăşia gestului însoţirii pe cale, a luminării minţii şi a hrănirii inimii la frângerea pâinii sub acelaşi acoperiş. Cu cât drag îi face nepricepuţi şi greoi la inimă!

La cină au vorbit trăsnăi, absenţi fiind când le pune în cuvinte ce are mai scump pe lume. În grădină dorm „din cauza tristeţii”, îi scuză delicat evanghelistul. Când vin trimişii puterii vremii să-l ia, mai întâi sar la bătaie şi apoi fug… îl lasă singur şi se simt singuri. Singuri şi fără sens. Singuri cu falimentul. Falimentul Lui şi al lor. Demonul puterii vremii, nedreptatea, jocul politic ce ucide inocenţi, vieţi tinere curmate brusc par a fi singurul dumnezeu ce stăpâneşte zilele de dinaintea Paştelui. Luna nouă e ruşinos de luminoasă punând în relief doar agonie, sfârşire şi fugă. „Tăticu’”, „Tăicuţa”, cum îl numea şi invoca adesea şi îi învăţase şi pe ei să-l cheme, pare să tacă. Definitiv şi crud.

Deşi trist, totuşi la cină le vorbise ca un Dumnezeu. Nu face decât să le insufle încredere, curaj, linişte. Vi le spun de pe acum ca atunci când se vor întâmpla…să aveţi pace în mine… deşi acum nu le puteţi purta… Nu le cere decât însoţire când se afundă între măslini ca să se roage. Să vegheze cu el, deşi lupta e a lui şi numai a lui. Le cere doar să se încreadă în Tăicuţa, atunci când le cere să lase spada jos. Şi cât de demn stă în faţa lui Caiafa, Pilat, Irod… Drept, vertical, cu gândul la ai lui, căutându-l cu privirea pe Petru, ca să-l întărească. Căutându-şi „băieţii”, mama, prietenele, când Pilat îl arată mulţimii ca fiind „Omul”. Nu-i caută pentru a le face cu ochiul. Nu e ceasul dedramatizării. Îi vrea doar aproape. Îi vrea verticali cu El în inima durerii.

De pe cruce vorbeşte ca un Dumnezeu. Stă ca un Dumnezeu. Tocmai ca atunci când preface apa în vin, la nuntă, şi acum o numeşte pe Maria „Femeie”. Ca un tătic, pe ucenicul său îl numeşte „Fiu”. E nunta lui… e vinul cel bun ce se prelinge pe braţele ce i le întinde lumea… braţe aspre, de lemn. E vinul cel bun ce se contopeşte cu iubirea ce însoţeşte pe cruce, pe braţele de compasiune ale inimii mamei, mătuşii, prietenilor ce stau cu el acolo. Braţe întinse ale dumnezeirii prin ei. Şi adoarme, în braţele Tatălui, într-un ultim cuvânt de abandon: „în mâinile Tale îmi încredinţez viaţa!” Maria poate vedea pe chipul lui surâsul odihnei copilului din braţele ei de ceva ani înainte. În sfârşit se odihneşte în braţele Tăticului lui pe care l-a pomenit atâta, în care s-a încrezut până şi în trădare, în suferinţă şi în moarte… Îi era dor să se odihnească în el după atâta caznă. Nici nu a murit şi e deja viu. Acum surâde căci s-a împlinit totul! Se odihneşte ca un dumnezeu după ce a desăvârşit toate… L-am lăsat singur şi ne-am simţit singuri…

Iar el se odihneşte… Se odihneşte scoţând suflete din infernul ratării, din abisul falimentului, din adâncurile fricii… Se odihneşte lucrând deja pentru a da pace. Ucenicul o ia cu el pe Maria. Sunt împreună în tăcerea grea şi plină de speranţă a sâmbetei Ei mari. Deja sunt împreună. Nu ciuntiţi în singurătatea înfrângerii. Dimineaţa prezenţei vieţii pare încă timp al seminţei tăcute ce zace sub pământ. Deşi în ea viaţa deja clocoteşte... străpunge bolovani cât o piatră de moară pentru a se arăta şi a da hrană nădejdii şi sensului.

Încolţit din mormânt, va fi greu să îl recunoască. Ce plantă rară! Ce chip de grădinar odihnit! Ce pelerin neştiutor al nenorocirilor întâmplate în urbe! Ce vedenie de sfetnic ce pregăteşte hrană şi miere pe malul apei… şi îi numeşte copilaşi. Copilaşii lui. Căci nefricoşi fiind, ca pruncii, învăţaseră frica prin suferinţă, prin urmare, prin fugă, prin însingurare… Tot ce credeau că murise în noaptea lipsei de sens, în neatenţia de la cină, în somnul depresiv din grădină e deja acolo. „Nu ştiaţi că…!?” „Nu ne ardea oare inima în noi!?”

Se odihneşte şi acum, lucrând ca un Dumnezeu pe braţele aspre ce i le întinde lumea nedreptăţii, a falimentului, a nevinovaţilor ucişi de sistemele noastre. Se odihneşte şi acum, lucrând ca un Dumnezeu în gingăşia compasiunii şi însoţirii atâtor Marii, atâtor Iosifi şi Nicodimi, atâtor prieteni şi ucenici care fug, dar ştiu să se întoarcă şi să stea demn, vertical. Cu El şi ca El. Lângă cei trădaţi, neînţeleşi, fără sens, suferinzi, răstigniţi, însinguraţi, orbi, şchiopi, leproşi, fugari, posedaţi de deznădejde, braţele Tăticului, braţele Lui, braţele noastre sunt îmbrăţişare gingaşă a toate. În ei ne trezeşte Cel Surâzând de pe Cruce apropierea, neînsingurarea, nefalimentul. În ei şi în noi, cu ei şi cu noi plânge inima Mariei din Magdala, tristeţea ucenicilor din Emaus, frica celorlalţi. În ei şi în noi încolţeşte planta rară a apropierii. Tuturor ni se dă pâinea frântă din Emaus, peştii nemunciţi de lângă lac, mierea dulce a grijii pentru miei, pentru oile ce au de păscut, pescuitul intens şi rodnic al ascultării glasului lui. Iubire. Nu îl lăsăm singur. Nu ne simţim singuri. E viu. Delicat, discret, gingaş şi viguros ca o plantă ce sfredeleşte pietre de mormânt. Răspunzând la întrebarea repetată ca o transfuzie: „mă iubeşti?” Atât de viu! Nu ne-a lăsat singuri. Nu ne simţim singuri. Luna plină nu mai roşeşte de ruşine. E pace… Pacea Lui. Paşte oile mele! Paşte mieluşeii mei! E Paşte.

Propunere Exercitii Spirituale 2012

FOTO: Bolul de pelerin al lui Ignatiu de Loyola în Manresa

Dragilor dragi,

Mulţi au întrebat despre exerciţiile din vară.

Iată propunerea preliminară de anul acesta.

Prima serie. Varianta A (Ghimeş, 1-15 august)

În urma mai multor discuţii, în care au ieşit la suprafaţă tot felul de dorinţe, ca şi a unui discernământ destul de lung, am dori să propunem anul acesta primele două săptămâni din luna de exerciţii spirituale celor care ar dori, în viitor, să ajute la însoţit sau la dat – mai departe – exerciţii. Vedeţi că, de obicei, locurile nu sunt suficiente, iar cei care ar putea trage folos din exerciţii ar putea fi mult mai mulţi decât cei care le facem acum. Mai mult, crearea unor echipe ar putea duce şi la propuneri pe ramuri de vârstă sau după alte criterii. Socot că, îndeosebi pentru cei ce fac exerciţii de mai mulţi ani, a venit timpul să dea mai departe ceea ce le-a dăruit Dumnezeu prin intermediul exerciţiilor. Şi ştiţi că dorinţa de a da mai departe e semn de autenticitate a experienţei spirituale.

Anul acesta am putea face primele două săptămâni, celelalte două săptămâni putând fi făcute în vara anului viitor. Între timp vom căuta să consolidăm experienţa personală prin întâlniri şi studiu a cărţii şi metodei exerciţiilor, astfel încât, optimist vorbind, în trei ani să putem deja începe să dăm exerciţii împreună cu cei ce ar dori să se implice.

Deşi îi îndemn la curaj pe cei ce ar dori să se dedice acestei slujiri pasionante a celorlalţi, doresc să menţionez că nu toţi cei ce se vor înscrie vor şi ajunge să dea exerciţii. Pentru unii va rămâne o experienţă personală profundă şi vor da roade în alt fel, fără nici un dubiu. Pe de altă parte, subliniez că cei ce se înscriu nu trebuie să se simtă „în stare” sau „vrednici” sau mai ştiu eu cum. E suficient să dorească cu adevărat. Împreună vom căuta să dezvoltăm şi acele calităţi şi abilităţi de care are cineva nevoie pentru a sluji în acest fel. E mai curând o căutare a vocaţiei comune din partea lui Dumnezeu pentru noi, laici şi duhuri consacrate, de a da mai departe ceea ce am primit de la El prin Sf. Ignaţiu, decât o examinare a „vredniciei”… căci despre El, putem doar bâlbâi cu umilinţă, vrednici fiind doar să tăcem.

În acest sens, îi rog pe cei ce doresc aceasta să îi scrie fie lui Florin, fie mie, manifestându-şi dorinţa şi disponibilitatea. În cazul în care există un număr de persoane suficient pentru a începe această aventură, datele rămân cele de mai sus. În caz contrar, ne vom face cele opt zile de exerciţii de pe 1 pe 10 august. Aceasta fiind varianta B.

A doua serie. 20-30 august

Obişnuita şi fără de osândă serie a doua.

Aşteptăm cu drag reacţiile voastre în cel mult două săptămâni de la publicarea acestui mesaj pentru a putea începe înscrierile în funcţie de formula la care ajungem.

Mult bine!

Omul cu ochi veseli

Omul cu ochi veseli

E greu ca cineva să-i dea de gust lui Ignaţiu. Nu se compară, în aparenţă, sub nici o formă cu imaginea seducătoare a lui Francisc Xaveriu: bombă, lumânare ce arde puternic şi se consumă repede pentru Dumnezeu şi pentru oameni.

Ignaţiu poate părea o figură marcată îndeosebi de autoritate. Un general de armată, imagine creată în mod neinspirat şi cu ajutorul şi contribuţia unor iezuiţi mai mult sau mai puţin intraţi în glorie. Un fondator de ordin religios auster şi inteligent. Un administrator, sau mai bine zis un manager de la care ar avea de învăţat mulţi dintre managerii contemporani. Un mistic cu un limbaj greu de tradus.

Am descoperit ceva scris de unul dintre oamenii care au trăit cu Ignaţiu, Luis Goncalves da Camara care poate răsturna multe categorisiri inexacte. Acesta îşi scrie memoriile, notând în jurnalul său o călătorie la Roma în care, cu foarte multă atenţie, îl studiază pe Ignaţiu, căutând să surprindă cât mai multe detalii despre el, despre felul în care umblă, acţionează, gândeşte… Despre tot ce poate auzi sau vedea. Ajunge aproape să-l spioneze: vrea să-i vadă chipul când îşi termină rugăciune în capelă sau atunci când îşi dictează autobiografia, apropiindu-se prea mult de el şi încălcând regula modestiei conform căreia persoanele, îndeosebi superiorii, nu trebuie priviţi direct în faţă, fapt pentru care este atenţionat de mai multe ori. Nu e vorba de curiozitate morbidă, de paparazzo, ci de atentă contemplare a unui om în care Dumnezeu lucrase, iar lucrarea aceasta produce modificări comportamentale şi atitudinale profunde. Probabil tocmai de aceea îl alege Ignaţiu tocmai pe el pentru a-şi dicta istorisirea pelerinajului, a drumului dinspre sine spre ceilalţi şi Dumnezeu….

O prea lungă introducere pentru o perlă. Iată ce notează da Camara:

„Devoţiunea lăuntrică a Părintelui Nostru strălucea şi se vedea tot timpul în pacea adâncă, liniştea şi modestia aparenţei exterioare. Gesturile sale nu trădau nici cel mai mic semn de agitaţie sau tulburare lăuntrică, indiferent ce fel de veşti i se dădeau sau de ce se întâmpla; nu conta dacă erau vesele sau triste, de natură spirituală sau pământească. Când dorea să primească pe cineva, o făcea cu o bucurie atât de mare, încât părea că-l aşeză înlăuntrul sufletului său.

Avea din fire nişte ochi atât de veseli încât, după cum mi-a povestit Pr. Lainez, atunci când un posedat din Padova a voit să-l identifice pornind de la trăsături fizice şi lăudându-l foarte, folosi această expresie: „un spaniolaş mic, niţel şchiop, cu ochi veseli”. Şi cu toate că aşa era, îi ţinea tot timpul atât de coborâţi, încât păreau ochii unui mort. Şi unul dintre lucrurile pentru care îi atenţiona pe fraţi cel mai adesea, era pentru privirea ridicată.”

E drept că suntem pe tărâmuri străine de cultura obligativităţii „contactului vizual”, o găselniţă tardivă şi deseori violentă a psihologismului occidental, în care modestia are conotaţii de lipsă de dezvoltare personală, ducându-i pe micii psihologi de buzunar sau de ocazie să împingă concluzii… E altceva. Un al tip de respect al intimităţii celui din faţă…

“Vrednic este Mielul cel înjunghiat să ia puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi slava şi binecuvântarea” Apocalipsa 5,12

Cartea Apocalipsei reuşeşte să redea misterul Învierii lui Isus Cristos într-o imagine simplă, dar plină de conţinut: imaginea Mielului înjunghiat. Vizionarul, care are acces la realităţile de dincolo de fire, întrezăreşte viaţa Celui care era, care este şi care vine. El vede lucrurile de dincolo de imediat, vede în inima dumnezeirii. Iar în inima dumnezeirii este Mielul, simbol al Fiului lui Dumnezeu, care a trăit şi s-a ostenit împreună cu oamenii, care a trecut prin moarte şi a purtat cu el, sub forma rănii Mielului, durerea tuturor oamenilor în veşnicie. Durerile noastre sunt înviate, înnobilate, împăcate, îndumnezeite în imaginea celui ce a suferit de bunăvoie cu şi pentru oameni.

Aceste cuvinte pot părea speculaţie teologică searbădă şi abstractă dacă nu le găsim legătura cu ce se întâmplă acum pe glob. În timp ce creştinii se pregătesc, prin post, binefacere şi rugăciune pentru sărbătorirea Învierii lui Isus, mulţi dintre cei ce trăiesc pe planetă sunt puşi faţă în faţă cu propriile lor lipsuri, nenorociri şi limite. Singurătatea şi lipsa de sens face ravagii printre cei din lumea dezvoltată, dezbinarea din familii şi comunităţi produce durere, dezastrele naturale lasă în urmă inimi în doliu, violenţa produce valuri de oameni dezrădăcinaţi, nevoiţi să fugă pentru a-şi salva viaţa.

În viaţa sa pământească Isus a cunoscut viaţa de fugar, când a trebuit să se ascundă, copil fiind, de mânia lui Irod, a fost uneori mai lipsit de adăpost decât păsările cerului şi decât vulpile, a cunoscut trădarea unui prieten bun şi singurătatea absolută pe Cruce. Nimic din ce trăiesc oamenii nu i-a fost străin. Şi toate acestea le-a purtat cu sine, prin moarte, la viaţa deplină. Isus învinge suferinţa şi moartea pe propriul lor teren. Şi continuă să învingă egoismul prin generozitatea celor ce dau din ce au şi sunt fără a aştepta răsplată. Continuă să-i mângâie pe cei ce plâng, să aducă pace prin făcătorii de pace, face dreptate, prin cei ce se angajează în apărarea drepturilor şi demnităţii persoanei umane, continuă să-i apere pe cei prigoniţi prin cei ce stau alături de ei… şi lista ar putea continua.

Urarea noastră de Paşti este să vă găsiţi în această listă sau în ce ar putea fi adăugat, pentru ca suferinţele celor ce suferă să nu fie zadarnice, iar noi să fim, împreună cu Isus, vrednici de suferinţele noastre. El a fost şi este alături de om, purtându-i durerile în inima dumnezeirii. Fie ca sărbătoarea Învierii sale să ne ducă mai aproape de El şi de fraţii noştri încercaţi. Fie ca încrederea în prezenţa lui să ne fie mărită de această sărbătoare, iar gândul la cei necăjiţi să ne crească generozitatea faţă de ei şi speranţa în însoţirea lor şi a noastră din partea Mielului celui blând şi triumfător.

Comunitatea iezuiţilor din Bucureşti şi JRS Romania

vă urează un Paşte plin de binecuvântări şi pace!

Cabana Ghimeş II

Dragilor dragi,
Între 27 aprilie şi 1 mai se va mai construi o cameră a ceea ce noi numim cabana din Ghimeş.
Cei ce doresc să participe la acest eveniment sunt invitaţi să ne anunţe pe e-mail: iulibudau@gmail.com şi florin.silaghi@mac.com

Înscrierile se fac până duminică, 17 aprilie 2011.

Ideal ar fi să ajungem la Ghimeş miercuri seara, pe 26 aprilie a.c. pentru a avea trei zile pentru lucrări.

Vă rugăm să specificaţi:
- data sosirii
- dacă doriţi să dormiţi la cort sau cabană
- dacă aveţi cort sau aveţi nevoie de unul
- în cazul în care aveţi cort, de câte persoane este şi dacă acceptaţi colocatari
- cei care vin din Bucureşti, dacă au maşină sau dacă ar dori să se alăture uneia care merge (nu garantăm pentru locuri).

PS: donaţiile se orice tip sunt binevenite. Vom încerca să acoperim costurile de hrană... şi cred că vom şi reuşi...

Vă stăm la dispoziţie pentru lămuriri pe e-mail sau telefon.

Cu tot dragul,
Florin şi Iulian

Exerciţii 2011

Dragilor dragi,
Cu cerere de iertare pentru cei ce au trebuit deja să îşi programeze concediile, va anunţăm că la vară vor fi exerciţii la Ghimeş. Prima perioadă, îndeosebi pentru familii cu prunci, va fi între: 10 iulie seara şi 19 iulie seara. Ar fi de preferat să ajungem acolo până pe 10 iulie, pentru a avea ziua de 11 deschisă pentru acomodare (ştiţi că e foarte important), pentru a termina pe 19 seara şi pleaca eventual a doua zi. Al doilea grup va putea face exerciţii de pe 22 august seara până pe 31 august seara. Această perioadă e rezervată (aproape exclusiv) pentru nefamilişti. Eventualele excepţii pot fi discutate dacă sunt bine fondate.
Înscrierile se pot face până pe 15 iunie (nu mai târziu) pe adresele de e-mail: iulibudau@gmail.com şi florin.silaghi@mac.com
În e-mailul de înscriere vă rugăm să specificaţi:

• Numele şi vârsta (aproximativă pentru cei ce se jenează :)-
• pentru ce perioadă optaţi
• dacă vreţi să dormiţi în cabană sau la cort
• dacă staţi la cort, dacă veniţi cu unul sau aveţi nevoie de unul
• dacă e vreun voluntar pentru administraţie (full sau part time)
• dacă cunosc pe cineva dornic să facă voluntariat la îngrijirea şi organizarea activităţilor cu copiii
  
• dacă aveţi nevoi speciale
  
• orice altceva credeţi că e pertinent

Costurile pentru întreaga perioadă se ridică puţin peste 100RON de persoană. Copiii sub 4 ani participă gratuit. Pentru ceilalţi, donaţii sunt acceptate. NB: Cei care doresc să participe ar fi necesar să se gândească la următoarele:
- e timp de linişte destinat celor ce vor să facă exerciţii spirituale, nu tabără de vară sau altceva de acest gen...
- cei ce participă trebuie să rămână pentru toată perioada (vom face excepţii doar pentru situaţii grave sau eventuale probleme cauzate de întârzierea cu care punem anunţul!)
- Numărul de locuri este limitat. Aşadar, cei ce se înscriu primii, au prioritate. -cei ce doresc informaţii suplimentare ne pot contacta pe e-mail sau telefon.
Vă aşteptăm cu tot dragul.

Urări de Crăciun

Făptură nouă, iată pe frunte
întîia lumină te-a uns!
Pe noi repede soartă ne mînă -
tu fără pas ne-ai ajuns.

Făptură de nicăiri coborîtă-n
imperiul mumei,
auriu, tînăr, proaspăt ulcior
rupt din coastele humei!

Griji, biruinţi şi uimiri încercînd
în preajma ta sta-vom ades.
Dura-vei în noi o lumină, mare ca-ncrederea
cu care tu azi ne-ai ales.

Sus stelele cele mai treze
aprind cărbuni de diochi.
Subt straşina vremii vei creşte
încet, ca o lacrimă-n ochi.

Lucian Blaga, Naștere

Rugă cu și pentru "fugari"

În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezar Augustus să se înscrie toată lumea… şi mergeau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
S-a dus şi Iosif, din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, căci era din casa şi din familia lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica sa, care era însărcinată. Şi, pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele Mariei ca să nască; şi l-a născut pe fiul ei întâi născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, căci nu era loc pentru ei în casa de popas.”

Din Sfânta Evanghelie după Luca

Sărbătorile sunt, pentru oamenii de rând, motiv de bucurie: motiv de întâlnire cu alţii, de colindat din casă în casă, de trăit un timp diferit, unul care să rupă şirul nesfârşitelor zile de muncă de peste an. Sărbătorile ca irupţie a sacrului în timpul inform al obişnuinţei devin repere. Repere pline de căldură pentru unii, repere marcate de durere pentru alţii.

Naşterea unui copil poate fi sărbătoare sau traumă. Condiţiile în care vine acesta pe lume fac ca el să fie semn că Dumnezeu încă nu s-a săturat de lume, cum ar zice Gibran sau, semn al vieţii care e mai puternică decât sărăcia în iubire şi sărăcia materială a omenirii.

Iosif şi Maria, familie formată dintr-un meşteşugar şi, probabil o casnică, fac experienţa irupţiei sacrului, a vieţii în viaţa lor într-un cadru în care politica pune oameni în mişcare. Nevoia de a număra, de a contabiliza existenţe face din modesta familie una de dezrădăcinaţi, pentru care nu există loc în han, care trebuie să împărtăşească soarta animalelor fără de culcuş. Câţi dintre noi şi-ar dori copilul, întâiul sau al nu ştiu câtelea născut, înfăşat şi culcat într-o iesle. Câte femei şi-ar dori să nască într-un lan de orez?

Şi, doar câteva zile mai târziu, pentru această familie abia formată, se arată calea exilului. După cum ne este povestit în Evanghelia după Sfântul Matei ”Iar după ce au plecat magii, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif spunându-i: “Scoală-te, ia copilul şi pe mama lui şi fugi în Egipt şi rămâi acolo până ce-ţi voi spune eu; căci Irod va căuta copilul ca să-l dea pieirii.” Iar el, sculându-se, a luat copilul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt; şi a rămas acolo până la moartea lui Irod”. Nevoia de putere distruge vieţi.

Pentru omul de rând de azi, aici în România, vin sărbătorile. Motiv de bucurie sau de plângere egoistă că „masa de sărbătoare a românilor a fost mai săracă anul acesta”, cum vor spune reporteri trimişi la supermarket sau îngheţând pe la vreun colţ de oraş pentru a transmite „live”.

Singurii care pot înţelege pe deplin naşterea Domnului sunt cei ce îi împărtăşesc soarta, îngerii şi misticii. Cei ce zac ca animalele fără de culcuş, cei ce trebuie să ia calea exilului din cauza puterii exercitată discreţionar şi egoist. Aceştia se pot ruga într-adevăr Celui Nou- Născut aşa cum un prieten vorbeşte cu un prieten: de la egal la egal, în acelaşi culcuş…

Ne putem ruga, în timpul acestor sărbători cu şi pentru fraţii noştri aproape, foarte aproape de Cel din iesle. Pentru ei sărbătorile vor fi o acutizare a percepţiei condiţiei lor de migranţi, de refugiaţi, de solicitanţi de azil, de apatrizi, de săraci la mila unora care cel puţin nu-i persecută. Până si micile noastre cadouri care le vor descreţi frunţile pentru o secundă le vor aminti că ei sunt cei ce primesc şi nu au nimic de dat. Categoria înscrisă pe cartea de identitate face din ei altfel de oameni, e un cuvânt ce le aminteşte starea, nu doar o clasificare, un termen tehnic.

Ne putem ruga cu şi pentru ei, cerându-le în acelaşi timp rugăciunea, fiind ei prieteni ai Micuţului fugar, ca omenirea să devină mai umană. Căci, din apropierea faţă de el, multora dintre noi le-a rămas un Moş Crăciun sau şi mai puţin… consumul.

Reculegere de Crăciun

Dragilor dragi,
Duminică, 12 decembrie, între orele 15.00 şi 21.30, vom face câteva ore de reculegere. Cei ce au nevoie de linişte, de convorbiri duhovniceşti, de spovadă, etc. sunt bineveniţi. Să nu uitaţi să vă luaţi pacheţel la voi, căci nu am vrea să pierdem timp cu gătitul şi alte cumetrisme. Tematica meditaţiilor e cea obişnuită: Întruparea lui şi întruparea noastră. Vă aşteptăm cu drag. Iulian şi Florin

Exerciţii spirituale de vară

E vremea să începem înscrierile pentru exerciţiile din vară.

Ele se vor desfăşura, în mod firesc, la Ghimeş.

Primii vor veni între 31 iulie şi 7 august inclusiv, ceea ce înseamnă că ar fi bine să ajungem de vineri seară, ca sâmbătă să începem cu spor. Această perioadă este rezervată îndeosebi părinţilor cu copii, tema construindu-se în jurul ideii de discernământ. Copiloţii vor fi Florin şi Iulian. Sperăm să putem avea şi pe cineva pentru a face un program cu copiii. În plus, pentru partea de administraţie, ar fi nevoie de voluntari.

A doua perioadă de exerciţii ar fi între 16 august şi 23 august inclusiv, sosirea fiind dacă se poate pe data de 15 august. Ar fi de preferat ca această perioadă să fie rezervată celor ce vor să facă exerciţii individuale contemplative. Copiloţii vor fi aceiaşi, fiind şi aici nevoie de voluntari pentru partea administrativă.

Înscrierile se vor face prin e-mail: iulibudau@gmail.com până pe 30 iunie, ştiind că numărul de locuri în elicopter e limitat. Anul acesta nu mai e cargo.

Mici observaţii:

După cum ştiţi, ar fi de preferat ca cei ce vin să rămână întreaga perioadă.

În e-mail vă rog să precizaţi:

• Numele şi vârsta (aproximativă pentru cei ce se jenează :)-
• pentru ce perioadă optaţi
• dacă vreţi să dormiţi în cabană sau la cort
• dacă staţi la cort, dacă veniţi cu unul sau aveţi nevoie de unul
• dacă e vreun voluntar pentru administraţie (full sau part time)
• orice altceva credeţi că e pertinent

Vă aşteptăm la bord!

Pentru saptamanile ce urmeaza... joia

Dragilor dragi,
Dupa cum stiti, am terminat, cu ajutorul lui Vali si al echipei sale, de parcurs saptamana intai a Exercitiilor lui Ignatiu.
E vremea sa ne apucam de cea de a doua. Pentru asta, echipa ce si-a manifestat disponibilitatea este compusa, pana acum, din Sandra, Iuliana si Alexandra. Daca cineva ar dori sa ni se alature, este binevenit. Vom incerca sa punem la cale o intalnire de pregatire si distribuire a materialului ori duminica seara ori intr-una din primele zile ale saptamanii ce urmeaza.


Saptamana a doua a exercitiilor are o gramada de material si vom avea nevoie de cel putin 9 intalniri pentru a o parcurge.
Materialul de ruminat ar fi cam urmatorul:
1. Discernamantul spiritelor I - reguli pentru prima saptamana
2. Discernamantul spiritelor II - reguli pentru saptamana a doua
3. Contemplatia Intruparii
4. Chemarea Regelui Vesnic
5. Contemplatia Nasterii
6. Cumpanirea starilor de viata si meditatia cu Cele doua steaguri
7. Meditatia asupra celor trei perechi de oameni pentru a imbratisa ce e mai bun
8. Meditatia asupra celor trei feluri de uminlinta
9. Reguliele pentru a face alegeri

Daca prima saptamana ne-a purtat prin meandrele iubirii lui Dumnezeu mereu subminate de slabiciunile, defectele si pacatele noastre, cea de-a doua saptamana ne poarta pe drumul asimilarii sentimentelor lui Isus, pentru a putea face alegeri dupa spiritul sau. Este saptamana cu cel mai bogat continut de invatatura spirituala ignatiana. Prin urmare, ar fi de dorit sa mai primim ajutoare pentru aceasta munca. Pe de alta parte, stiti bine ca nu ceea ce va invata profesorii ramane ci ceea ce munciti personal. Chiar si unii dintre cei ce au participat sau au de gand sa participe si la pregatirea celorlalte saptamani sunt bineveniti.

Aici termin pauza de publicitate.
Va multumesc tuturor si astept semne... si minuni.
Mult bine!
iulian

Reculegere Craciun 2009

Sărbătoarea Crăciunului ne amintește ceea ce, în condiții extreme, devine evident pentru anumiți semeni ai noștri: faptul că iubirea față de Dumnezeu și față de semeni depășește orice constrângere externă atunci când ne structurează viața lăuntrică.

citeşte tot articolul aici

Toamna la munte

In anii trecuti obisnuiam sa mergem la munte toamna.
Daca va surade ideea si anul acesta, fiti pe faza!
Propun o iesire in zona Brasovului pentru weekend-ul urmator. Putem pleca vineri seara la Sfantu Gheorghe, dormim acolo, sambata dimineata atacam muntele si ne intoarcem duminica seara. Ne organizam joi.

Vali

Exerciţii spirituale

Dragilor dragi,
Unii dintre cei ce s-au înscris la exerciţiile spirituale din vara aceasta m-au întrebat dacă e vreo listă de lucruri de adus, ca în alţi ani. Eu zic aşa. Anul acesta vine fiecare cu ce are prin gradină sau pe la metro, în materie de mâncare, vedem cât şi cum merge aşa şi apoi mai adunăm bani pentru a ne cumpăra produse proaspete şi bune din zonă. E un gen de comerţ echitabil cel pe care îl propun. Dacă îmi aduc bine aminte, anul trecut am adunat până într-o sută de RON de persoană pentru zilele de stat acolo. Sper să ne încadrăm şi anul acesta tot pe acolo.

Pentru cei ce deschid pentru prima dată postul nostru de tv, cei ce pot, e bine să vină cu cortul. Din păcate, numarul corturilor noastre de la Claudianum s-a micşorat prin stricarea fermoarelor lui Fritz şi furtul lui Rumburak. Doar bietul Sobieski se ţine moşnegeşte, dar ţeapăn pe picioare, la care îl putem adăuga pe Quechua. Mai e Benito, dar e la fel de criminal pe timp de ploaie ca şi cel căruia îi poartă numele. Căbănuţa va fi pusă la dispoziţia celor cu copii mici şi persoanelor ce au probleme de sănătate.

A propos de sănătate, cei ce au probleme specifice să nu uite să-şi ia medicamentele cu ei.

Poate ar fi bine să aveţi cu voi caieţel şi pixuleţ pentru a vă nota lucruri atât de dimineaţă, cât şi pentru a vă ţine un mic jurnal de timonă lăuntrică...

Însoţitorii de bord anul acesta vor fi patru, fericiţilor! E vorba de Mariana, alias Sr. Manuela cj, sora lui Vali, pentru cine e mai uşor să o repereze aşa, Vali însuşi, zis Meş, Florin Silaghi, proapăt decalifornizatul şi Iulian, zis tot Meş uneori, iar alteori, mai în râs, zis părintele... Prin urmare, puteţi scăpa de jena alegerilor din prima zi cugetând de pe acum cu cine veţi dori să vă faceţi convorbirile personale.

Cele de mai sus se aplică ambelor serii de exerciţii.
Vă aşteptăm cu mult, mult drag şi cerem binecuvântare de sus de pe acum peste tot ce se va petrece acolo.
iulian

Cabana izolata

Dragilor, cu ceva intarziere va povestesc in cateva imagini ultimele noutati legate de cabana.

Dupa ce am aplicat un bronz natural pe baza de bait, am aplicat tehnica "sipca dintre scanduri" prin metoda incurajarii cu ciocanul.




Cireasa de pe tort a fost principiul potrivit caruia daca vrem cabana fara nici un fel de curent trebuie sa avem cabana fara gauri.



Nu a fost doar transpiratie, ci si distractie.

Fara Angelique am fi desfacut prea multe conserve.




Si iata schimbarea la fata.

Vali

Izolare cabană Ghimeş

Dragilor dragi,
Săptămâna viitoare am dori să deschidem sesiunea de izolări la cabana din Ghimeş.
Dacă vrea cinceva să meargă, este rugat să ia legătura cu şeful de şantier (Vali valerianroca@gmail.com).
Avem ceva bănuţi pentru a cumpăra baiţ şi aracet.
Primim de la clujeni câţiva litri de ignifug.
Am dori să cumpărăm şi o sobiţă, pe care am pus deja ochii acolo în zonă.
Sperăm să ne ajungă fondurile pentru toate astea. Oricum, cei ce se gândeau sa mai contribuie cu ceva din banii de concediu, să nu uite de intenţiile bune.
Mulţumiri tuturor,
cabanierii

Exerciţiile din vară - anunţ

Dragilor dragi,
Vă dau de ştire că pentru prima perioadă de exerciţii spirituale (4-12 august) nu mai sunt locuri de mult. Iertare că nu v-am comunicat asta mai din timp. În cazul în care mai găsim ajutoare, este posibil să mai putem primi ceva oameni. Vă voi ţine la curent.
iulian

Seara de documentare

Pentru seara asta, 23 mai, ora 18:

Organizam seara de documentare. Primul va fi propus, regizat live cu efecte speciale de aragaz si servit la cald de Angi. Inca nu stim tema "documentarului", insa ii cunoastem obiectivul: sa mancam ceva bun. Daca vreti sa participati la realizarea lui si, astfel, sa intrai pe lista scenografilor, tehnicienilor de tot felul, e suficient sa veniti cu ceva de baut.

Pentru ca sa nu ramanem doar la zona papilelor gustative, vom gasi doua documentare faine cu care sa ne satisfacem si "instinctele superioare", cum ar fi cel de "discovery".

In concluzie: o sa fie fain

Vali

Serată de discuţii despre traficul de persoane

Dragilor dragi,
Vineri, 29 mai, ora 19.00, la casa noastră din Aleea Zânelor, ne vom întâlni cu Sr. Raquel pentru a discuta despre traficul de persoane.
Mult bine!

Cabana de top

Zilele acestea am avut bucuria să constat o creştere urişă a numărului vizitatorilor pe blog şi mi-am dorit să vă semnalez aceasta şi să vă mulţumesc pentru atenţia cu care aţi fost alături de noi.

Blogul s-a depăşit pe sine săptămâna trecută, cu 169 vizitatori, declasând mult recordul de acum două săptămâni, de numai 87 de vizitatori. Înseamnă că, am avut vizitatori veniţi dincolo de cei 71 de membrii ai grupului de pe yahoo, ceea ce este o veste bună pentru noi toţi.

În altă ordine de idei, ieri, în clasamentul pe ultimele 7 zile, eram imediat după site-ul televiziunii Trinitas. Şi încă una, dacă daţi o căutare pe google cu "cabana ghimeş", veţi constata că suntem cap de afiş. Aşteptăm de acum să ne caute garda financiară...

Gata, că ne-am lăudat destul.
La re-blog-vedere!